sâmbătă, 31 decembrie 2016

2016

E frenezie. Tin tonul si scriu si eu despre 2016. Scriu acum cat sunt treaz, dupa o sticla de vin.
A fost un an fabulos! Din toate punctele de vedere, insa mai ales emotional. Psihicul si inima mea au trebuit sa fie la cote inalte pentru toate provocarile din acest an. Doamne, si au fost cateva cel putin interesante. Ma bucur ca nu am devenit prieten cu Valiumul sau cu Prozacul.
Ma rog, un an de lupta, cu multe socuri psihice negative. Pe alocuri au venit si unele pozitive, insa trecatoare. Mult prea trecatoare. As indrazni sa spun si tematoare. Unele socuri le-am dat si eu, trebuie sa recunosc. Au fost inevitabile sau poate nu.
Am luat multa bataie. La un moment dat ma obisnuisem cu ea. Parca ma simteam incomplet sa nu fiu la podea, sa ma ridic iar si sa o iau din nou peste bot. Ma indragostisem de durere.
Am avut momente cand am simtit ca nu am aer, ca totul se prabuseste si ca nu mai am control nici macar asupra mea. M-am inselat amarnic. Era o problema de autoevaluare. M-am repozitionat si am vazut ca niciun lucru nu se intampla aleatoriu sau fara un scop. Precum in Matrix, este vorba de cauza si efect. Efectul este o viata mai buna. Insa fara rezolutii stupide si irealizabile. Fara "new year, new me". Totul se rezuma la ce faci acum, in momentul asta, cu timpul tau si cu viata ta.
Mi-am dat seama ca durerea oricum vine in viata, nu trebuie sa o chemi sau sa te obisnuiesti cu ea. Nu e stilul meu. Imi place sa rad, sa calatoresc, sa fac ce-mi place cat mai des, sa fiu langa familie si prieteni, sa fac misto de urat, sa fiu recunoscator si sa iubesc.
Am ales sa risc mai mult, sa simt mai mult, sa fiu maine mai bun decat am fost azi, sa nu intru in competitie cu nimeni, sa nu ajung sa fiu hater, sa iau lucrurile ca atare, fara sa le mai despic in mii de variante si solutii, sa fiu "infometat" zi de zi, sa fiu treaz 24 ore din 24 ore.
Au fost si realizari, pe care nu am cum sa le omit si pentru care sa nu fiu recunoscator. In primul rand mi-au fost reconfirmati anumiti prieteni, care mi-au fost alaturi neconditionat. Altii mi-au devenit prieteni. Altii au "plecat". Au intrat in viata mea si alte persoane. Unele dintre ele mi-au devenit foarte dragi. Nu vor pleca prea curand din mine, chiar daca eu am plecat de langa ele. Am multe realizari profesionale. Am muncit mult si am acumulat experienta. Vitala pentru planurile din 2017.
Da, 2016 a fost un moment zero si ii multumesc pentru cele 366 de zile ale sale. Cel mai dramatic lucru pe care l-am realizat a fost ca timpul este vital. Nu-l pot controla, nu-l pot da inapoi. Una e sa stii si alta este sa realizezi.
Nu stiu daca voi face ceva maret si notabil in viata asta, insa am o sansa pe care nu vreau sa o ratez si nici sa o regret mai tarziu.
Va doresc un 2017 asa cum il visati si incepeti ACUM!

LOVE, TIME, DEATH. LET'S BEGIN NOW!
https://www.youtube.com/watch?v=8wGN7D03Nho

joi, 1 decembrie 2016

Ieri, azi si maine

Ieri, a fost o zi care mi-a reamintit cate persoane ma iubesc si care tin la mine neconditionat. De la parinti, la prieteni si colegi de munca. Oameni care vibreaza cu persoana mea, cu trairile si sentimentele mele, cu modul meu de a fi per ansamblu.
Uitasem ca sunt acolo si ca am sadit persoana mea in inimile si mintile lor.
Uitasem cat de bine "lucrasem" in toti acesti ani petrecuti cu ei.
Uitasem ca mi-au fost si le-am fost alaturi.
Prea inchistat si concentrat pe problemele proprii, mi-a fost dereglata imaginea de ansamblu.

Pentru asta imi cer scuze si le multumesc ca sunt acolo. De aici inainte voi fi mai treaz ca oricand, pentru toti cei care sunt si pentru cei care vor veni. Nu voi inceta sa lupt si sa ma dezvolt social, uman si cultural.

Ma inclin.